Amazon

luni, 25 februarie 2013

Statul de drept 4

Mișcarea Civică ”Mihai Eminescu”
E-mail: miscarea.civica.eminescu@gmail.com
Filiala Timişoara
Nr. 3/24.02.2013
CRIZA STATULUI DE DREPT, ÎN ROMÂNIA
(Lucrare realizată prin revizuirea şi adăugirea, corespunzătoare, a lucrării
intitulate: Statul de drept, concepută şi difuzată în anul 2011)
Atenționare: Scopul realizării și difuzării acestei lucrări îl constituie evidențierea agresiunii statale
specific legislative și, mai ales, constituționale, asupra României, prin utilizarea, ocultă și subversivă, a
„armei juridice”, precum și a consecințelor, deosebit de distructive, la nivel societal, ale respectivei
agresiuni.
Partea 4 - Analiza efectivă a cazului specific al crizei Statului de drept, în România
VI. Cazul specific al Statului România, ca Stat de drept (jure), cât şi ca Stat de fapt
(facto)
Similar modului în care se poate aprecia performanța societală, obținută în dezvoltarea, unui Stat, ca Stat
democratic, poate fi apreciată şi performanța obținută în dezvoltarea unui Stat de drept, performanță ce poate fi
eșalonată în etape specifice, și anume: Stat parțial de drept, respectiv: Stat deplin de drept, respectiv: Stat
complet de drept, pe de o parte, respectiv, pe de altă parte, în: Stat de drept-autentic (în care se încadrează,
corespunzător, variantele statale, etapiste, definite anterior) și respectiv: Stat de drept-neautentic, însă pretins,
oficial, în mod fals și subversiv, ca fiind autentic, când, în realitate, adică de fapt, Statul în cauză este un Stat de
drept-neautentic (adică de tip: Pseudo-Stat de drept), calificat, sau chiar reclamat, la nivel oficial, ca atare, de către
instituții și organizații care și-au asumat dreptul şi rolul de a analiza, aprecia și califica, în mod corespunzător,
comiterea, deliberată, a unor acțiuni de manipulare și mistificare, în acest sens.
Aplicând cele expuse anterior la analiza tipului de Stat care este, în prezent, România, apreciem că,
datorită Constituției necorespunzătoare (care nu este realizată ca o Lege, ci doar ca o: Declaraţie de intenţii
constituţionale), precum și datorită categoriei politico-partidice, nu doar neprofesioniste, ci și clientelare,
respectiv subversive, care a confiscat, prin manipulare mediatică, precum şi prin organizare societală, ocultă și
subversivă (de tip: politico-partidic, etnic, religios, masonic, mafiot, poliţienesc-politic), puterea în Stat, România
este, de fapt, atât un Pseudo-Stat de drept, cât și un Pseudo-Stat-constituțional.
Pentru a justifica și exemplifica aprecierea anterioară, cu argumente corespunzătoare, vom analiza, în
continuare, relaționarea dintre două instituții fundamentale (Parlament; Preşedinţie - alcătuite din reprezentanţi
care trebuie să fie aleşi) și o instituţie principală (Guvern – alcătuită din membri care nu trebui să fie aleşi, ci
1
desemnaţi), ca instituţii societale, fundamentale, respectiv principală, de putere, existente, în România, în
conformitate cu prevederile actualei Constituții.
Astfel (în cadrul Articolului 61, aliniatul 1, al Constituției actuale, a României), Parlamentul este definit ca:
„organ reprezentativ suprem al Poporului Român și unica autoritate legiuitoare a țării”, iar (în cadrul Articolului
80, aliniatul 1), referitor la Președintele României, se precizează că: „reprezintă Statul Român și este garantul
independenței naționale, al unității și al integrității teritoriale a țării”, iar (în aliniatul 2, al aceluiași Articol),
referitor tot la Președintele României, se precizează că: „veghează la respectarea Constituției și la buna
funcționare a autorităților publice” și că: „exercită funcția de mediere între puterile Statului, precum și între Stat
și Societate”. Pe de altă parte (în cadrul Articolului 102, aliniatul 1), Guvernul este definit ca fiind Instituția care:
„exercită conducerea generală a administrației publice”, iar, referitor la programul de guvernare, că activitatea
Guvernului se realizează „potrivit programului său de guvernare, acceptat de Parlament”.
Această ultimă precizare, parlamentară, apreciem că este, de fapt, nu doar o gravă eroare constituțională,
ci și o prevedere subversivă, introdusă, în mod deliberat, pentru a permite derogarea, corespunzătoare, de la
programul de guvernare (propus și mediatizat, în campania electorală), în baza căruia un partid politic a
beneficiat, sau nu, de aprecieri electorale (concretizate în voturi). Astfel, programul, în cauză, poate să fie
înlocuit, post-electoral, chiar cu un program opus celui prezentat în campania electorală, pe baza unor motivații
că partidul politic, în cauză, a intrat într-o coaliție de guvernare, cu alte partide, fapt ce impunea efectuarea unor
modificări și adaptări, corespunzătoare, în cadrul programului propriu de guvernare, prezentat în campania
electorală.
În felul acesta, se motivează și se creează un spațiu de oportunitate și manipulare politică a
Electoratului, adică, de fapt, un spaţiu de subversivitate politico-partidică, în care constituirea unei coaliții de
guvernare se realizează, de regulă, pe baza unui alt program politic (negociat, corespunzător, post-electoral, în
cadrul coaliţiei de guvernare), program ce poate fi, însă, mult diferit, sau chiar opus, programului de guvernare
promovat în cadrul campaniei electorale. Mai trebuie remarcat şi semnalat că respectivul program politic, de
guvernare, negociat post-electoral, în cadrul coaliţiei de guvernare, este, apoi, supus, spre aprobare, dar nu
Electoratului (în conformitate cu specificul democrației participative, precum și în conformitate cu Articolul 2 din
Constituția actuală a României, referitor la faptul că Suveranitatea națională aparține Poporului Român), ci
parlamentarilor, adică reprezentanților aleși (în conformitate cu specificul democrației reprezentative), astfel
încât interesele Electoratului ajung să fie substituite cu interesele partidelor politice incluse în coaliția de
guvernare, precum și intereselor clientelei politice, aferentă respectivelor partide.
Din contextul expus anterior, rezultă cât de important este ca, în campania electorală, partidelor politice
să le fie impusă, pe lângă prezentarea programului propriu, de guvernare, și prezentarea unui angajament,
oficial, de limitare a schimbării programului în cauză, în cazul intrării respectivului partid politic, sau respectivei
coaliţii politice, electorale, într-o coaliție politică, post-electorală, de guvernare, după finalizarea alegerilor, cu
precizarea că, dacă nu se ajunge la un acord politic, între partidele asociate, în coaliția de guvernare, privind
stabilirea unui program comun de guvernare (program care să nu contravină limitelor, declarate oficial, de către
respectivul partid politic, sau de către respectiva coaliţie politică, electorală, cu privire la modificarea
programului propriu de guvernare), atunci acel partid politic, respectiv acea coaliţie politică, să nu poată face
parte din respectiva coaliție post-electorală de guvernare. Pe de altă parte, dacă nu se poate forma o coaliție
politică, post-electorală, de guvernare, între anumite partide politice (în care să se respecte condițiile de limitare
a derogării de la programele politice, expuse în campania electorală, de către partidele politice, respectiv de
către coaliţiile politice, electorale, în cauză), atunci soluția alternativă, impusă prin lege, trebuie să fie aceea a
organizării de noi alegeri, sau a organizării unui referendum consultativ, în care Electoratul să-și poată, eventual,
2
schimba preferințele electorale, sau să şi le poată adapta, corespunzător, comparativ cu modul în care a apreciat
şi a optat, în problematica respectivă, în campania electorală, la situaţia post-electorală, adică să-și poată
exprima, în deplină cunoștință de cauză, opțiunea dacă acceptă, sau nu, programul de guvernare propus de o
coaliție politico-partidică (alcătuită post-electoral), sau dorește organizarea unor alegeri anticipate, motivate de
situația de ambiguitate, sau de contrarietate, astfel creată.
În acelaşi context, considerăm că trebuie evidențiată și importanța existenței unei instituții fundamentale
a Statului, cu rolul de: garant constituțional (exemplu: Curtea/Garda Constituțională, însă cu un statut funcțional
corespunzător modificat, comparativ cu statutul actual al acestei instituții), sau o nouă instituţie (denumită, de
exemplu: Instituţia Electoratului), care să includă, în cadrul prerogativelor instituţionale, cu care va fi prevăzută, la
nivel constituţional, și pe acelea de a urmări, oficial, înfăptuirea programelor electorale, prezentate în campania
electorală, de către partidele politice, sau de către coalițiile de partide politice, sau de către candidații
independenți, care au fost aleși, precum și limitele în care se pot modifica programele electorale, în cauză, în
cadrul asocierii politico-partidice, post-electorale, într-o coaliţie politică, de guvernare a ţării.
Tot în acest sens, apreciem că respectiva Instituție a Electoratului trebuie să urmărească, post-electoral,
în mod oficial, atât calitatea, cât și respectiv eficacitatea prestației reprezentanților aleși (în funcție de
programele electorale prezentate, precum și de limitele impuse modificării acestora), iar, dacă va considera
necesar, să poată acționa concret, în mod corespunzător (în funcție de caz), inclusiv pentru a sancționa partidele
politice, coalițiile politico-partidice, sau independenții care nu și-au respectat programele electorale, respectiv
limitele de modificare impuse acestora (anunţate, oficial, în campania electorală), putându-se merge (în funcție
de caz) chiar până la anularea unor mandate electorale (individuale, sau colective, la nivel de partid) și la
organizarea de alegeri anticipate, parțiale sau chiar generale.
Mai remarcăm, totodată, în același context, faptul că prevederea constituțională, actuală, a „acceptării”
(dar, de fapt, a aprobării) programului de guvernare (elaborat post-electoral, de către un partid politic, sau de
către o coaliție de partide politice), de către Parlament, nu este viabilă, din punct de vedere al Electoratului,
deoarece, de regulă (așa cum s-a întâmplat, şi se întâmplă, frecvent, în România, în perioada post-revoluționară),
coaliția de guvernare post-electorală, se alcătuiește astfel încât să constituie, totodată, și o coaliție majoritară,
parlamentară, tocmai în scopul de a forța, în acest mod, aprobarea („acceptarea” - la nivel constituțional !) unor
programe de guvernare, alcătuite nu pe baza promisiunilor şi angajamentelor propuse, în cadrul campaniei
electorale, ci pe baza intereselor, de regulă, specific clientelare, ale partidelor politice care s-au asociat în cadrul
respectivei coaliții, post-electorale, de guvernare.
Analizând prestația celor 3 Președinți pe care i-a avut România, în perioada post-revoluționară, orice
observator competent și imparțial va putea aprecia că nici unul dintre aceștia nu și-a onorat, printr-o prestație
corespunzătoare, mandatul de Președinte, pentru care a fost ales, pe baza unui program politic, prezentat în
cadrul campaniei electorale, ci, dimpotrivă, l-a dezonorat, până într-atât, încât s-a ajuns, în prezent, la
compromiterea, în aprecierea unei părți considerabile şi determinante a Electoratului), chiar a Instituției
Prezidențiale, ca instituție fundamentală a Statului și, în consecință, chiar a motivației opțiunii statale,
republicane, la nivel constituțional (adică: prezidențiale și nu monarhice), din partea majorității Populației
statale, exprimată prin cele trei referendumuri de validare constituțională (care au avut loc în 1991, respectiv în
1993, respectiv în 2003), precum şi prin cele 2 referendumuri organizate pentru demiterea actualului Preşedinte al
ţării (fost Preşedinte suspendat, de către Parlament), organizate în anii: 2007, respectiv 2012.
Tot în contextul menționat anterior, considerăm că, la viitoarea revizuire constituțională, statutul
Instituției Prezidențiale trebuie modificat, în mod corespunzător, pentru a permite, între altele, într-un mod mai
3
eficient, stoparea continuării unui mandat președințial, al țării, pentru o persoană care, pe parcursul exercitării
mandatului respectiv, a evidențiat nu doar incapacități evidente, ci și rea-voință, cinism și chiar subversiune,
precum şi infracţionalitate constituţională, de tip: înaltă trădare (cum apreciem că este şi cazul actualului
Președinte al României (în fapt: Guvernator al țării), impus, împotriva voinţei majorităţii Poporului Român,
exprimată prin referendum (nevalidat, însă, de către Curtea Constituţională) şi apoi instalat, într-un mod pe care îl
apreciem a fi samavolnic, la conducerea țării (ca: Guvernator), de către conducerea, subversivă, a Comisiei
Uniunii Europene, dar cu complicitatea, infracţională, de nivel constituţional, a unor instituţii fundamentale şi
principale ale Statului Român, respectiv: Parlament, Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea Constituțională,
Guvern, Instituția Avocatul Poporului ș.a., și, în consecință, să se procedeze la organizarea de alegeri anticipate,
la nivel preşedințial-statal, în vederea alegerii unui alt Președinte al țării.
Și tot referitor la cele precizate anterior, apreciem și totodată propunem ca, în contextul în care se va
opta pentru înființarea unei noi Instituții, fundamentale, a țării, cu rol de: garant constituțional (exemplu:
Curtea/Garda Constituțională, printr-o schimbare, corespunzătoare, de statut constituțional, respectiv de statut
legislativ), funcția de Președinte al țării să fie atribuită Președintelui Instituției respective (tot cu modificarea,
corespunzătoare, a statutului constituțional și respectiv legislativ), al actualei Instituții Prezidențiale și respectiv al
Instituției Curtea Constituțională.
Mai propunem, având în vedere, mai ales, eșecul catastrofal, dovedit, prin acordarea unei preferințe,
respectiv unei priorități (extinsă până la exclusivitate) categoriei politico-partidice, post-revoluționare, în
reprezentarea, exclusivă, a pluralismului politic (în calitate de principiu, constituțional, de conducere politică a
țării. Astfel, pluralismul politic s-a transformat, în mod abuziv și exclusiv, în pluralism de tip: politico-partidic, în
detrimentul pluralismului de tip: politico-civic, care trebuie recunoscut, oficial, și trebuie acordat, ca drept de
reprezentare, și membrilor unor organizaţii civice, sau independenților, în calitate de reprezentanți ai Societății
Civile Româneşti). În acest context, alegerea Președintelui, precum și a membrilor componenți ai Instituției
garante, constituțional, în cauză (deci și a Președintelui țării, în varianta propusă, menționată anterior), trebuie
să se facă în cadrul alegerilor statale și să fie accesibilă (pe principiul, deja legiferat, al egalității de șanse, dar
neextins, corespunzător, și la nivel electoral) nu doar reprezentanților politico-partidici, ci inclusiv
reprezentanților politico-civici ai Societății Civile Româneşti. Motivăm propunerea anterioară prin evidențierea
faptului că, în perioada post-revoluționară, reprezentanții aleși, exclusiv dintre candidații propuși de către
partidele politice, au demonstrat, suficient de elocvent (în aprecierea noastră), că, odată aleși, se subordonează,
prioritar (iar, în cazuri importante, chiar exclusiv), partidelor politice care i-au desemnat să candideze la alegeri
(mergând până la a se lăsa influenţaţi şi chiar coordonați, înainte de exercitarea votului, în Parlament, de către
conducătorul de grup parlamentar, de partid, prin ridicarea vizibilă a mâinii, cu degetul mare în sus, pentru: „da”,
respectiv în jos, pentru: „nu”), și nu intereselor Populației circumscripțiilor în care au candidat şi au fost aleşi (așa
cum ar fi normal să se comporte, în calitate de aleși, într-un Stat de drept și, totodată, democratic, autentic).
Mai precizăm, în acest context, că România, fiind declarată, la nivel constituțional, ca fiind Stat democratic
(Articolul 1, aliniatul 3), puterea supremă în Stat (definită constituțional ca: Suveranitate națională) aparține
Poporului Român (Articolul 2, aliniatul 1), „care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin
alegeri libere, periodice și corecte, precum și prin referendum”, iar la aliniatul 2, al aceluiași articol, se precizează
că: „Nici un grup și nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu”.
4
VII. Concluzii finale
În ansamblul contextului expus anterior (la care ne limităm deocamdată, datorită specificului prezentei
lucrări), apreciem că ar mai trebui luate, în considerare, precum și, mai ales, în analiză, încă multe alte situații,
inclusiv pentru a fi exemplificat, concret, precum şi pentru a se demonstra faptul că România a fost, în mod
deliberat, supusă unei handicapări constituționale, deosebit de grave, din punct de vedere statal și populațional,
de către anumite forțe, oculte și subversive, grupate în structuri clientelare, de tip: politico-partidic, etnic,
religios, masonic și chiar mafiot, inclusiv în scopul implementării, în regim de urgență (ca „Stat pilot”), a politicii
specifice, de agresiune statală, populațională și chiar civilizațională, denumită, în mod ocult, dar și abject (prin
cinismul și chiar sadismul asociat): „noua ordine mondială”, implementată, în România, inclusiv cu sprijinul,
ocult, subversiv și, mai ales, „obedient”, al unor „cozi de topor”, autohtone, dornice de a ascensiona, la nivel
societal, cât mai repede, precum și la un nivel cât mai înalt, dar nu prin merite personale, autentice (adică prin
meritocrație societală), ci, cu orice preţ şi inclusiv prin slugărnicie şi "vasalitate" caracteristică (denumită, în
terminologia masonică: obediență), cu efect specific agresor, înrobitor şi chiar dezintegrator statal, respectiv
federal-continental, respectiv chiar cu efect agresor și înrobitor confederal-lumesc (mondial).
Față de aceste pericole distructive și chiar anihilante, la nivel societal, cu care se confruntă, de mai multă
vreme, România, respectiv Europa, respectiv chiar Lumea Planetară, Medie (Fizică), apreciem că putem și chiar
trebuie să ne apărăm, în mod eficient, în primul rând, pe cale juridică, prin transformarea României într-un Stat
de drept-constituțional, autentic, în conformitate cu idealurile RRD-1989, care sunt prevăzute, la nivel
constituțional (în cadrul Articolului 1, aliniatul 3), ca bază ideatică, juridică, la nivel constituțional, în actuala
Constituție a României, idealuri pe care, în ce ne privește, ne-am angajat să le apărăm și să le promovăm, cât
vom putea și cât vom mai exista, în această Lume (în calitate de: "garanţi individuali" ai apărării şi promovării
idealurilor RRD-1989, aşa cum ne-am auto-declarat în timpul protestelor civice, desfăşurate la Timişoara, în
perioada: toamna 2011-iarna 2012), respectând, astfel, angajamentul suprem, dar și solemn, pe care ni l-am
asumat (în mod voluntar, și nu la ordin, ca alții), atunci când am organizat și declanșat, în data de 20.12.1989, la
Timișoara, prin constituirea Frontului Democratic Român (FDR), Revoluţia Română din Decembrie 1989 (RRD-
1989), precum și prin redactarea și difuzarea, publică, din balconul Teatrului Național și al Operei, din Timişoara,
în condiţii de ilegalitate (specifice dictaturii comuniste-totalitare) a Proclamaţiei FDR (document pe care îl
apreciem ca act fundamental al RRD-1989), precum şi prin sloganurile revoluționare, devenite, deja, încetăţenite:
„Azi în Timișoara, mâine în toată țara!”, respectiv: „Vom muri, sau vom fi liberi!”, respectiv: "Timişoara –
avangarda civică a României!".
Epilog
Mesaj
Vouă,
celor care,
mulţi sau puţini,
cândva,
veţi trece,
neliniştiţi,
peste urmele noastre,
ale celor care am fost,
5
împreună,
dar am și rămas:
"Generaţia autentică: Decembrie 1989",
un singur mesaj:
România!
Lorin Fortuna
P.S.
Lucrări care vor urma, în curând:
1. Cu privire la adevăratele motive pentru care și-a anunțat demisia Papa Bisericii Catolice
2. Cu privire la adevăratele motive pentru care s-a suspendat, de către Guvernul Boc, acordarea
indemnizației reparatorii participanților autentici, remarcați prin merite deosebite, pentru victoria
Revoluției Române din decembrie 1989, și se menține respectiva suspendare, de către Guvernul
Ponta

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu